Înregistrări ale mierii de albine în istorie sunt greu de localizat, dar este cert faptul că se numără printre primele dovezi documentate descoperite. Picturile rupestre din Spania de la 7000 I.C. arată primele înregistrări de apicultură, dar fosilele de miere de albine datează de aproximativ 150 de milioane de ani! Proprietățile sale „magice” și versatilitatea au dat mierii un rol important în istorie. Cea mai veche dovadă a existenței unei stupine a fost găsită în templul soarelui ridicat în 2400 I.C. lângă Cairo. Albina este prezentată frecvent în hieroglife egiptene și, fiind favorizată de faraoni, simboliza adesea roialitatea.

Egiptenii din antichitate foloseau mierea ca un îndulcitor, ca un cadou pentru zeii lor și chiar ca un ingredient la îmbălsămare. Turte de miere au fost coapte de egipteni și folosite ca ofrandă să împace zeii. Grecii, de asemenea, au făcut prăjituri cu miere și le-au oferit zeilor. Grecii au văzut mierea nu numai ca un aliment important, ci și ca un medicament pentru vindecare. Cărțile de rețete grecești erau pline de dulciuri și prăjituri făcute din miere. Brânzeturile au fost amestecate cu miere pentru a face prăjituri cu brânză, descrise de Euripide în secolul V I.C. ca fiind „cufundate cel mai bine în mierea bogată a albinelor de aur.”